Uncategorized
Epidemia de HIV la copiii din România a fost descoperită în perioada ’89-’90. Dacă în perioada 1985-1989 au fost raportate la Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) doar 43 de cazuri de SIDA, o adevărată explozie a acestei boli s-a produs însă, după anul 1990, afectând în special copiii născuţi între 1988-1991, efect al degradării generale a sistemului sanitar, având ca principale repere: politica dezastruoasă de negare a existenţei bolii; respingerea ofertelor dezinteresate de asistenţă şi ajutor calificat ale organizaţiilor şi organismelor internaţionale specializate; lipsa unui program naţional, unitar coordonat pentru prevenirea şi lupta împotriva SIDA; inechitatea în folosirea şi distribuţia îngrijirilor de sănătate; suportul logistic insuficient şi tehnologia medicală învechită; nivelul insuficient de pregătire specifică al personalului medical; utilizarea unui instrumentar depăşit, incorect sterilizat; efectuarea transfuziilor cu sânge netestat (obligativitatea testării donatorilor a fost introdusă abia după 1990); lipsa materialelor educaţionale, informativ-preventive despre HIV/SIDA; inexistenţa unor strategii de orientare iniţială şi de instruire continuă a lucrătorilor sanitari în privinţa prevenirii infecţiei HIV.
Ce este HIV? Ce este SIDA?
- CE ESTE HIV?
HIV (Virusul Imunodeficienţei Umane) este un virus care afectează anumite celule ale sângelui – celulele albe (limfocite CD4) care ne protejează împotriva infecţiilor. Celulele infectate devin producătoare ale virusului şi după o vreme mor. Virusurile nou produse circulă în sânge, căutând noi celule pe care să le infecteze. În felul acesta numărul de celule albe din organism scade treptat şi împreună cu acestea, scade şi imunitatea. În timp organismul pierde capacitatea de rezistenţă chiar şi în faţa unei boli obişnuite.
- CE ESTE SIDA?
Când numărul de limfocite CD4 scade, imunitatea este serios afectată şi organismul nu se mai poate apăra împotriva altor virusuri, ciuperci, bacterii. În acest mod, infecţia cu HIV evoluează la stadiul de SIDA – Sindromul Imunodeficienţei Dobândite. SIDA nu reprezintă o singură boală, ci un complex de boli diferite, cărora un organism normal le-ar face faţă fără probleme, dar care la persoanele infectate cu HIV au o altă evoluţie.
SIDA este un sindrom, adică un ansamblu de semne și simptome care apar la persoanele infectate cu HIV, într-o stare avansată de distrugere a sistemului imunitar.
Nedetectabil = Netransmisbil (N=N)
Ce înseamnă N=N în domeniul HIV/SIDA? Studiul Partner a reliefat faptul că o persoană care trăiește cu HIV care are o încărcătură nedetectabilă a viremiei NU poate transmite virusul pe cale sexuală!
Modalitațile de transmitere a virusului HIV
CUM SE TRANSMITE HIV?
Virusul se poate transmite de la o persoană care trăiește cu HIV ce are viremia detectabila și nu se află pe tratament/nu știe de diagnostic la altă persoană, DOAR dacă are o cale de acces în organism(rană deschisă, microleziuni pe penis, peretele vaginal, uretră, mucoasa anală) în care să intre următoarele fluide:
– Sânge (inclusiv sânge menstrual)
– Material seminal/spermă
– Secreții vaginale
– Lapte matern
Sângele conține cea mai mare concentrație de virus, urmat de materialul seminal, urmată de fluide vaginale, urmat de lapte matern. Activități care permit transmiterea HIV:
– Contactul sexual neprotejat: sexul anal are un grad ridicat de risc de infectare, sexul vaginal are un grad mare de risc de infectare, sexul oral are un risc scăzut de infectare
– Sânge infectat intră în organism prin:
- ace de injectare folosite la comun în cazul consumului de droguri injectabile,
- ace/instrumentar nesterilizat folosit la comun în cabinete de stomatologie, tatuaje, pircing, frizerie, manichiura-pedichiură etc.
– De la mamă la copil (în timpul sarcinii, în timpul nașterii sau prin alăptare).
CUM NU SE TRANSMITE HIV:
Persoanele care trăiesc cu HIV aflate sub tratament antiretroviral care au viremia nedetectabilă, NU POT TRANSMITE virusul mai departe prin orice tip de contact sexual neprotejat.
Următoarele fluide corporale NU transmit HIV dacă întră în organism prin rană deschisă, microleziuni pe penis, peretele vaginal, uretră, mucoasa anală:
– Saliva
– Lacrimile
– Transpirația
– Fecale
– Urină
HIV nu se transmite prin activitățile de zi cu zi, prin contactul cu mâncare (sucul gastric din stomac distruge virusul), haine ori atingerea obiectelor.
NU poți fi infectat cu virusul HIV:
– De la un ac steril de la o clinică, centru de sănătate, saloane de tatuaje, pircing, frizerie, manichiura-pedichiură etc.
– De la o mușcătură umană
– De la o mușcătură de insectă, inclusiv mușcătură de țânțar/ploșniță/acarieni șamd
– De la un animal(virusul supraviețuiește doar în corpul uman)
– De la conviețuirea în aceeași casă cu o persoană care trăiește cu HIV
– De la atingere, sărut, îmbrățișare, strângere de mână;
– De la tuse, strănut;
– De la băi, bazine, adică prin apă;
– De la folosirea unui cuțit/furculiță/lingură/ceașcă/farfurie utilizată întâi de o persoană care trăiește cu HIV
– De la prosoape, clanțe de uși, telefon, computer, jucării etc.
ATENŢIE! Uneori, este suficient doar un singur contact sexual neprotejat pentru ca HIV să se transmită de la persoana seropozitivă la cea sănătoasă.
Deşi HIV a fost izolat şi în lacrimi, salivă şi urină, nu există dovezi ca prin acestea s-ar putea transmite infecţia. Sărutul uscat şi în general sărutul, dacă nu există leziuni bucale, nu prezintă risc de infecţie. Nu trebuie însă neglijată posibilitatea existenţei de microleziuni sângerânde, mai ales că cei infectaţi cu HIV pot avea diverse leziuni, cum sunt aftele, candidozele, herpesul, gingivitele, leziuni care îmbogăţesc saliva cu HIV. Produse biologice care NU sunt implicate în transmitere
• secreţii nazale
• spută • lacrimi
• transpiraţie • fecale
• urină
• lichid de vărsătură
Sursa: Sorin Petrea, – „Copilul dumneavoastră şi SIDA”, Ed. All, Bucureşti, 1998
Testarea HIV.
Principalele teste de laborator Testarea se face prin recoltarea unei probe de sânge şi determinarea anticorpilor anti-HIV din ser. Anticorpii sunt produşi ca răspuns la prezenţa infecţiei cu HIV, dar nu mai devreme de şase până la douăsprezece săptămâni după infectare. Perioada de timp de la infectare până la apariţia anticorpilor anti-HIV se numeşte „fereastră imunologică”. O persoană poate transmite virusul altei persoane din momentul infectării, deşi testul HIV nu va apărea pozitiv decât după câteva săptămâni de la infectare. Testele utilizate curent în toate laboratoarele din lume sunt testele ELISA. Aceste teste depisteză anticorpii specifici anti-HIV produşi de organismul uman.Uneori pot apărea reacţii fals-pozitive sau fals-negative din diverse cauze (infecţii, medicaţie, factori de eroare umană, cauze necunoscute Când testul ELISA este pozitiv se trece la etapa următoare, de confirmare a infecţiei cu HIV. Aceasta se efectuează prin testul WESTERN BLOT. Acest test se bazează pe punerea în contact a serului analizat cu antigene HIV purificate şi separate prin electroforeză. ATENŢIE! Testul HIV se face numai cu consimţământul clientului. Tipuri de testare: 1. confidenţială – identitatea persoanei este înregistrată, dar se păstrează secretul profesional; 2. anonimă – nu se impune dezvăluirea identităţii, ci se procedează la o codificare.
Rezultat pozitiv: Testul pozitiv confirmă prezenţa anticorpilor antiHIV, pacientul este infectat cu HIV şi poate infecta alte persoane prin sângele sau prin unele secreţii ale sale.
ATENŢIE! Statusul de HIV pozitiv nu înseamnă în mod automat SIDA! Rezultatul testării trebuie înmânat şi comunicat personal clientului!
Prevenirea infecţiei HIV/SIDA în rândul tineretului Începând cu 1994-1995, s-a constat o creştere constantă în incidenţa HIV/SIDA printre adulţi (15-49 ani), de cele mai multe ori în legătură cu transmiterea virusului pe cale sexuală sau prin droguri injectabile, corelate totdată şi cu creşterea incidenţei infecţiilor cu transmitere sexuală în general şi a sifilisului, în particular.
Tinerii îşi incep viaţa sexuală foarte devreme, iar lipsa de informaţie poate duce la apariţia unor sarcini nedorite sau mai grav, contactarea unor infecţii cu transmitere sexuală.
Categoriile de persoane care ar trebui să îşi efectueze un test HIV
- Utilizatorii de droguri administrate intravenos;
- Homosexualii/bisexualii;
- Copiii şi adolescenţii născuţi în perioada 1987–1992 (mai ales copiii şi adolescenţii care s-au confruntat probleme de sănătate);
- Prostituate;
- Persoane cu relaţii sexuale întâmplătoare şi neprotejate;
- Categorii profesionale din domeniul îngrijirii medicale, care intră în contact cu sânge şi/sau produse biologice care pot conţine HIV;
- Deţinuţi;
- Persoane cu TBC, ITS-uri;
- Şoferi de cursă lungă, marinari;
- Persoane care lucrează în străinătate peste 6 luni;
- Persoane care au relaţii sexuale cu categoriile mai sus menţionate.
Implicaţii psiho-sociale ale infecţiei cu HIV şi ale bolii SIDA
SIDA sau infecţia cu HIV nu reprezintă doar probleme medicale, aşa cum eronat mai sunt încă percepute. În interiorul microgrupurilor afectate, se manifestă inter-relaţii certe de determinism între aspectele medicale, socio-economice, psihoemoţionale şi cultural-educaţionale. Infecţia HIV îndeplineşte criteriile de încadrare în rândul bolilor cronice. Ca în orice boală cronică, suferinţa persoanei infectate interferează viaţa propriei familii, cu importante consecinţe extrafamiliale. Persoanele infectate şi afectate HIV/SIDA sunt nevoite să facă faţă unor situaţii greu de suportat, cu grad ridicat de stres emoţional, care determină apariţia şi amplificarea unor devastatoare trăiri negative cu efect destructiv asupra stării de sănătate psihică, dintre care amintim:
• discriminarea;
• stigmatizarea ori frica de a fi stigmatizat;
• absenţa confidenţialităţii;
• culpabilizarea şi auto-culpabilizarea;
• incertitudinea;
• izolarea fizică şi psihică;
• excluderea ori/şi marginalizarea comunitară sau familială;
• slaba integrare socială, şcolară şi profesională;
• diminuarea până la dispariţie a relaţiilor interpersonale;
• teama pentru ziua de mâine;
- proceduri medicale dureroase şi tratament medicamentos continuu etc.
