Participarea dezbaterea publică la masa rotundă cu tema ,,Nu judeca – Pune-te în locul meu’’, eveniment organizat de Asociația CAROUSEL PROJECT, la Craiova,  prin programul Erasmus + unde au fost invitați reprezentanți ai instituțiilor publice, cât și ONG-uri, unde președintele Asociației INSPIR, a susținut o prezentare cu tema: ,,Discriminarea persoanelor seropozitive din România”

HIV/SIDA reprezintă una din cele mai grave maladii, cu care se confruntă toate țările din lume. Printre cele mai importante efecte ale acestei boli se numără cele asupra stării de sănătate, speranţei de viaţă, dar şi consecinţele sociale, cum ar fi stigmatizarea şi marginalizarea celor infectaţi şi a familiilor lor.

Pe lângă problemele cauzate de infecţia cu acest virus, pacienţii se confruntă zilnic cu intoleranţa şi lipsa de informare şi educare a semenilor, care generează manifestări de discriminare. Le este negat accesul la şcolile publice, sunt refuzaţi de serviciile de sănătate şi chiar alungaţi din comunităţile în care trăiesc. Discriminarea este mai greu de îndurat decât boala. Aceasta împiedică persoanele infectate cu virusul HIV să trăiască o viaţă normală în societate, le obligă să îşi ascundă diagnosticul şi chiar să evite să îşi afle diagnosticul, ceea ce le poate obliga să adopte comportamente riscante.

Discriminarea poate duce la excluderea din şcoală a copiilor, aceasta fiind pedepsită în conformitate cu Legea nr. 48/2002 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Poate duce, de asemenea, la crearea unor clase speciale pentru copiii infectaţi cu HIV, la concedierea persoanelor infectate, la refuzarea unor servicii medicale.

O mare parte din rândul celor infectaţi cu HIV/SIDA în România preferă să nu beneficieze de unele drepturi care le-ar îmbunătăţi nivelul de trai şi calitatea vieţii pentru că se tem că atunci când vor merge la primărie, la medicul de familie, la şcoală şi vor spune că sunt infectaţi cu HIV/SIDA vor fi trataţi diferit, vor fi priviţi ca fiind vinovaţi că sunt infectaţi.
Teama de marginalizare şi stigmatizare conduce la păstrarea secretului diagnosticului, uneori şi în situaţii care nu impun acest lucru.

Fiecare are dreptul şi obligaţia de a acţiona spre binele celor neinfectaţi şi al celor infectaţi. Nimic nu ne îndreptăţeşte să catalogăm o persoană după boala pe care o are sau să încălcăm drepturile celor infectaţi, crezând, în mod fals de multe ori, că o facem spre binele comunităţii. Reducerea discriminării persoanelor infectate cu HIV poate aduce îmbunătăţiri în viaţa celor bolnavi. Educaţia HIV/SIDA poate reduce discriminarea persoanelor seropozitive pentru că poate duce la o înţelegere corectă a riscului de infectare cu HIV.

Drepturile persoanelor infectate cu HIV sunt reglementate de Legea nr.584/2002 privind măsurile de prevenire a răspândirii maladiei SIDA în România şi de protecţie a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA.

Direcţiile de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii şi Familiei, direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, instituţiile de sănătate publică şi unităţile de stat sau private cu atribuţii şi responsabilităţi în domeniu sunt cuprinse în reţeaua naţională de prevenire, supraveghere şi control al infectării cu HIV şi al bolii SIDA.

Activitatea de prevenire a răspândirii maladiei SIDA în România cuprinde un plan de măsuri, instituite la nivel naţional şi regional în cadrul asistenţei de sănătate publică, pentru prevenirea infectării şi transmiterii virusului HIV, asigurarea îngrijirilor medicale de profil şi a tratamentului specific, în spital şi în ambulatoriu, educarea individului, familiei şi colectivităţilor, pregătirea profesională de calitate şi continuă a personalului medico-sanitar care asigură servicii de asistenţă medicală pacienţilor HIV/SIDA, precum şi pentru dezvoltarea cercetării medicale în domeniu.

Conform art. 3 din actul normativ sus-amintit, persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA beneficiază de protecţie socială, de tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte dreptul la învăţătură, dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii şi la promovarea profesională, iar starea sănătăţii lor nu poate constitui criteriu de concediere.

Măsurile de protecţie socială a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA

 sunt următoarele:

a) asigurarea neîngrădită şi necondiţionată a dreptului la muncă al bolnavilor HIV/SIDA;

b) promovarea profesională nediscriminatorie pentru persoanele infectate cu HIV sau

bolnave de SIDA;

c) respectarea dreptului la învăţământ în cazul copiilor şi tinerilor infectaţi cu HIV sau bolnavi de SIDA şi integrarea acestora în formele de învăţământ.

În funcţie de stadiul infecţiei, persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA beneficiază de orientare sau reorientare profesională ori de pensionare, stabilită prin expertiză medicală de specialitate, după caz. Pentru o alimentaţie corespunzătoare atât pentru bolnavii internaţi şi instituţionalizaţi, cât şi pentru cei din ambulatoriu, care să asigure eficienţă în tratamentul cu medicamente antiretrovirale, se acordă indemnizaţii lunare de hrană, în cuantum aprobat prin hotărâre a Guvernului.

Păstrarea confidenţialităţii datelor privind persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA este obligatorie pentru angajaţii reţelei sanitare, angajatorii acestor persoane, funcţionarii publici care au acces la aceste date.

De asemenea, unităţile sanitare şi medicii, indiferent de specialitate, sunt obligaţi să interneze şi să asigure îngrijirile medicale de profil în specialitatea pe care o reprezintă, în conformitate cu patologia prezentată de pacient. Medicaţia specifică antiretrovirală şi a bolilor asociate infecţiei HIV/SIDA se instituie pe baza Ghidului terapeutic în infecţia HIV al Comisiei naţionale pentru supravegherea, controlul şi prevenirea cazurilor de infecţie HIV/SIDA, în regim de gratuitate pe toată perioada necesară.

Finanţarea activităţilor de prevenire, educaţie şi protecţie socială este asigurată de la bugetul de stat prin capitol distinct la nivelul fiecărui minister şi departament reprezentat în Comisia naţională pentru supravegherea, controlul şi prevenirea cazurilor de infecţie HIV/SIDA.

HIV/SIDA continuă să fie o problemă de sănătate în întreaga lume. Boala  a ucis deja milioane de oameni la nivel mondial. Deşi se fac progrese, încă nu s-a descoperit un tratament care să vindece complet această maladie.

România dispune prin Programul naţional HIV/SIDA de medicamente ARV (antiretrovirale), de ultimă generaţie, care previn infectarea cu HIV a celulelor noi, însă sunt necesare programe de prevenţie prin educaţie, cu accent pe grupurile vulnerabile şi pe comunităţile defavorizate. 

În România situația persoanelor cu HIV/SIDA în perioada 1 Ianuarie – 30 Iunie 2024,  este următoarea:[1]

Tabel nr.1.

Situația pe județe a cazurilor noi de persoane depistate cu virusl HIVîn perioada 1 Ianuarie – 30 Iunie 2024.[2]

Tabel nr. 2.

La nivel global se estimează că la sfârșitul anului 2023 erau 39,9 milioane de persoane care trăiau cu HIV, dintre care 65% se află în Regiunea Africană a OMS.

În 2023, se estimează că 630 000 de persoane au murit din cauze legate de HIV și se estimează că 1,3 milioane de persoane au dobândit HIV.

Nu există leac pentru infecția cu HIV. Cu toate acestea, având acces la prevenirea, diagnosticarea, tratamentul și îngrijirea HIV eficace, inclusiv pentru infecțiile oportuniste, infecția cu HIV a devenit o afecțiune cronică gestionabilă, permițând persoanelor care trăiesc cu HIV să ducă o viață lungă și sănătoasă.

OMS, Fondul Global și UNAIDS au toate strategii globale privind HIV de a pune capăt epidemiei HIV până în 2030.

Până în 2025, 95% dintre toate persoanele care trăiesc cu HIV ar trebui să aibă un diagnostic, dintre care 95% ar trebui să ia un tratament antiretroviral care să salveze vieți, iar 95% dintre persoanele care trăiesc cu HIV sub tratament ar trebui să obțină o încărcătură virală suprimată în beneficiul sănătății persoanei. și pentru reducerea transmiterii ulterioare a HIV. În 2023, aceste procente au fost de 86%, 89% și, respectiv, 93%.

În 2023, dintre toate persoanele care trăiesc cu HIV, 86% își cunoșteau statutul, 77% primeau terapie antiretrovială și 72% aveau încărcături virale suprimate.

În lupta pentru HIV-SIDA, în România, ONG-urile au ieșit public alături de părinții copiilor infectați cu HIV, în perioada debutului pandemic acestui virus, când nu se cunoșteau foarte multe informații cu privire la această boală, au sensibilizat, și semnalat referitor lipsa unor legi, lucru ce a contribuit la elaborarea unui cadru legislativ din partea autorităților, care să respecte și să promoveze demnitatea umană. De-a lungul timpului organizațiile non-guvernamentale au dus o luptă prin campanii, informare, educare, consiliere, responsabilizare pentru schimbarea metalității a oamenilor cu privire la discriminarea și stigmatizarea persoanelor seropozitive.

În prezent această luptă de informare, conștientizare, responsabilizare, educare în societate cu privire la discriminarea și stigmatizarea persoanelor seropozitive, este preluată și în acest sens, s-a  constituit din persoane fizice implicate în sprijinirea și în dezvoltarea comunității, o asociație non-guvernamentală cu numele de INIȚIATIVA PENTRU NEDISCRIMINARE, SOLIDARITATE, PARTICIPARE, ÎNVĂȚARE ȘI RESPONSABILITATE pe scurt (INSPIR) care luptă și militează pentru respectarea și promovarea drepturilor omului, persoanelor afectate de HIV/SIDA.

Asociația își dorește o lume în care persoanele afectate de HIV/SIDA, sunt valorizate și integrate într-o societate armonioasă care respectă drepturile omului și care se dezvoltă în armonie cu natura, pe principii sustenabile.

[1]Sursa:Compartimentul pentru Monitorizarea şi Evaluarea Infecţiei HIV/SIDA în România – INBI “Prof.Dr.M.Balş, București, privind preluarea datelor cu situația cazurilor de infectări.